În plus, am lucrat cu Matei Ionescu (fost coleg) la amenajarea unei braserii în Grădina Icoanei. Proiectul lui, eu am tras la 3d şi la planşe. Iese bine, am să pun randări pe site, când le scot. Apoi poze, când o fi gata.

Era să uit: am câştigat codul bunelor maniere de la Radio Guerilla. Ştiu deja cui îl fac cadou.

„Este atât de simplu: încep să discut cu oamenii despre casele lor şi despre cum şi le-ar dori” spune John Morefield.

Alţi arhitecţi, inspiraţi de exemplul său, îşi deschid chioşcuri de consiliere în arhitectură şi design interior în alte oraşe americane.
Nici în România situaţia nu este prea roz. Au fost sistate lucrările la multe din proiectele nefinalizate iar despre proiectarea unor noi obiective nici nu poate fi vorba. Toţi proiectanţii resimt deja criza, asta în condiţiile în care ea n-a ajuns, teoretic, la noi.
După surpriza iniţială a telefoanelor care, rând pe rând, anulau sau îngheţau comenzi în derulare, ne-am văzut nevoiţi să găsim altceva de făcut, căci nu eram dispuşi să ne trimitem singuri în concediu fără plată. Soluţia pe care am găsit-o se află probabil la îndemâna multor arhitecţi şi designeri tineri, talentaţi. Web design-ul.
Demonstrativ, am construit site-ul în care vă aflaţi apoi am anunţat toţi cunoscuţii şi clienţii de noua extindere a domeniului de activitate.
Din fericire, comenzile nu au întârziat să apară. La sfârşitul primei luni terminasem trei site-uri (1 2 3) şi mai aveam comandate 4 site-uri: o agenţie de publicitate, o firmă de contabilitate, o firmă de proiectare de instalaţii şi un restaurant.
Secretul succesului nostru constă probabil în aplicarea principiilor din proiectarea de arhitectură în domeniul dezvoltării web:
arhitectul trebuie să fie:

• tehnic, pentru a se înţelege cu inginerii
• fin psiholog, pentru a se putea pune în locul beneficiarului şi pentru a-i înţelege punctul de vedere, oricât de special ar fi acesta
• artist, pentru a îmbina tehnica, funcţionalitatea şi cerinţele speciale într-un concept unitar, armonios.

Dacă adăugăm la asta şi o atitudine de tip “Se poate orice, hai să vedem dacă nu se poate mai bine, mai repede sau cu mai puţine resurse…” sau “Acum 30 de ani omul făcea primul pas pe Lună. Astăzi tot ce vrea este un site…” chiar nu ne stă nimic în cale.
Sau poate că secretul este că… nu avem un stil de web-site pe care îl impunem, ci căutăm trăsăturile definitorii pentru… subiectul site-ului. După ce le avem nu ne rămâne decât să le exprimăm prin cât mai multe elemente de conţinut. Uşor, uşor site-ul ajunge să se umple de spiritul brandului, ajungând să-l şi reprezinte, nu doar să-l prezinte.
Sau poate că nici acesta nu este secretul. Poate că ar trebui să păstrăm secretul pentru noi atunci când il aflăm. Ca să rămână secret.
Detalii despre oferta acub.web.
Şi încă ceva… Finalul primei luni este astăzi, data la care scriu acest articol. Deci probabil veţi vedea în viitorul apropiat şi restul site-urilor. Pe curând.

Cubul este, pentru arhitectură, forma perfectă. De ce cubul şi nu sfera? Pentru că omul are trup şi are nevoie de gravitaţie. Pe scurt, este imperfect. Sfera ar fi forma perfectă pentru omul perfect: fără trup, fără nevoi materiale. Doar energie. Sfera, ca să fie locuită, are nevoie de modificări (suprafeţe plane, de călcare; trebuie stabilizată, să nu se rostogolească; etc). Cubul, pe de altă parte, îmbină toate caracteristicile unei forme perfecte pentru locuit. Este stabil, economic, bine proporţionat. Are forţă, ocroteşte, e curat şi simplu. Se remarcă. Se poate suprapune. Şi are verticală. În plus, este uşor de calculat şi de cuprins, nu doar pentru arhitecţi, ci şi pentru cel care îi foloseşte spaţiul şi poate fi adaptat/schimbat uşor (o bucătărie cubică va fi mai uşor de mobilat decât una sferică). Toate acestea contribuie la pasiunea arhitecţilor pentru cub.
Iată ce spune René Guénon în „Domnia cantităţii şi semnele timpului”:

Forma sferică perfectă, sau forma circulară care-i corespunde în geometria plană (ca secţiune a sferei printr-un plan de direcţie oarecare) nu se găseşte realizată niciodată în lumea corporală. Cubul este, dimpotrivă, forma cea mai stabilă din toate, adică cea care corespunde unui maxim de specificare. De aceea această formă este raportată prin elemente corporale la pământ în calitatea acestuia de element terminal şi final al manifestării în stare corporală.

Asta nu înseamnă că facem doar cuburi. Dimpotrivă. Orice spaţiu are nevoie de adaptare şi de raportare la vecinătăţi, fie ele imediate sau îndepărtate. Şi aici începe cubul să nu mai răspundă nevoilor arhitectului. Arhitectul doreşte să diferenţieze răspunsurile pe care casa le dă în direcţii diferite, în funcţie de factori diverşi, precum orientarea cardinală, topometria şi natura locului, repere în zonă, direcţii de acces, panoramă. Dar cubul este neutru. Imparţial. Tratează toate direcţiile egal. De aceea ne-am dat seama că trebuia să înzestrăm cubul nostru cu ceva în plus, care să-l diferenţieze de alte cuburi. Avea nevoie de subtilitate şi de rafinament. Trebuia ca, la nevoie, să poată deveni ne-cub. A-cub.

În plus, ne bucură că în română „acub” se citeşte a+b.

În engleză ar însemna „un pui” („a cub” – termen folosit pentru numirea puilor de animale ale căror specii nu au termen anume pentru denumirea exemplarelor foarte tinere. Folosit cu precădere la animale sălbatice). În jungla românească „acub” este încă la început de drum.

Ultimele referiri pe care le oferă o căutare după „acub” sunt biblice, Acub apărând o dată pe lista exodului, apoi, mai târziu, un alt Acub pare să fi fost învăţător, trimis într-un teritoriu să propovăduiască.

Ni se pare notabil că nu am găsit referiri negative legate de acest nume.

“O imagine spune mai mult decât 1.000 de cuvinte” – proverb chinezesc

Cu peste 100 de imagini în album ne întrebăm: mai e ceva nespus?
Dacă te numeri printre cei care cred că arhitecţii sunt o specie aparte, hmmm… probabil că ai dreptate. Este drept, muncim foarte mult timp. Un arhitect nu poate concepe viaţa fără nopţile pierdute în atelier. Un mare arhitect…